Un studiu recent, realizat de o echipă din care a făcut parte şi cercetătorul român Răzvan Ciucă, de la Universitatea Marianopolis din Quebec, Canada, explică faptul că în structura Universului există o serie de fisuri pe care instrumentele cercetătorilor nu le pot detecta. Acest studiu vine în continuarea unui studiu pe care aceiaşi cercetători l-au publicat în anul 2017 şi în care argumentau faptul că aceste fisuri ar putea fi identificate cu ajutorul unei reţele neurale care poate dedecta tiparele în datele radiaţiei cosmice de fundal, notează Live Science.
Aceste fisuri sunt aproximativ la fel de vechi precum Universul. Astfel, după Big Bang, universul a început să se răcească, fenomen care nu a avut loc în acelaşi ritm şi care dus la formarea unor bule. Aceste bule s-au extins prin spaţiu-timp şi s-au unit, intersecţia acestora devenind fisurile pe care cercetătorii le caută.
În studiul din 2017 cercetătorii argumentau că aceste fisuri, stringuri cosmice, ar putea fi identificate prin studierea radiaţiei cosmice de fundal rămasă din urma Big Bang-ului. Ipoteza iniţială este respinsă de către acest studiu care explică faptul că indiciile căutate ar fi imposibil de distins de sunetul radiaţiei de fundal, mai ales cu instrumentele actuale.
Posibilitatea existenţei acestor stringuri cosmice a creat premisele teoretice necesare formulării Teoriei Coardelor (String Theory în engleză). Această teorie depăşeşte limitele Modelul Standard, care plecă de la asumpţia că Universul este format din particule. Teoria stringurilor postulează faptul că materia este rezultatul interacţiunilor dintre stringuri.
Cercetătorii identifică o posibilă metodă de detectare a acestor fisuri şi prin care problemele legate de radiaţia cosmică de fundal. Această metodă pleacă de la undele electromagnetice emise de către atomii de hidrogen care se îndepărteză de Pământ.
Studiul a fost publicat pe serverul arXiv.
Citeşte şi:
O nouă descoperire rescrie ce ştiam despre modul în care găurile negre absorb materia înconjurătoare